Cel putin trei premise pe care s-au bazat, in 1944, acordurile de la Bretton Woods (o mica localitate din New Hampshire, SUA) au disparut astazi.

Prima: dolarul american ca “ancora” monetara sigura. Inainte de Primul Razboi Mondial functiona Gold-exchange Standard (GeS) – nici o tara care adera la acord nu putea bate moneda decit in limita stocului de aur de care dispunea.

Francul francez, francul belgian sau leul romanesc erau definiti ca “n” grame de aur fin. De aceea moneda de 20 de lei romanesti sau 20 de franci francezi, de pilda (celebri cocosei, de la cocosul galic batut de revers) erau la fel, adica aveau acelasi continut de aur.

Dupa conflagratia s-a renuntat o vreme la acest standard – efortul de razboi sleise trezoreriile – si banii de hirtie au invadat piata fara nici un soi de discernamint. Inflatia a maturat totul, mai ales in Germania si Austria (marile invinse) pina la Conferinta de Genova, din 1922, cind s-a revenit la GeS.