Comunicarea unei firme mici
Atunci cand se vorbeste despre comunicare si despre imaginea de firma, exista tendinta de a asocia cei doi termeni cu companii mari, cu multi angajati si care desfasoara activitati de anvergura, cel putin la nivel national. Practica arata insa ca si afacerile de dimensiuni mici au nevoie, extrapoland, de tot atata comunicare ca si restaurantele Mc Donald’s. Fara indoiala, practicile sunt altele, mijloacele utilizate sunt diferite, dar absolut necesare.
Imaginea unei afaceri se construieste pe doua planuri : intern si extern. Imaginea interna tine de identitatea perceputa a firmei de catre angajatii ei, cea externa se refera la ceea ce « vad » si retin clientii si alti parteneri de afaceri (investitori, autoritati etc.). De aceea, este nevoie sa se gestioneze comunicarea si relatiile publice ca oricare alta activitate manageriala, acordandu-i-se o importanta pe masura.
Orice firma reprezinta mai mult decat ceea ce produce sau vinde. Ea are o idee de baza asupra activitatii sale, o personalitate care se rasfrange asupra tuturor activitatilor sale. Identitatea comunicata a unei intreprinderi reprezinta manifestarea vizibila a personalitatii sale. De aceea, stabilirea modului de comunicare a firmei trebuie sa plece nu doar de la obiective precise si punctuale, ci mai ales de la o prima definire clara a ceea ce reprezinta personalitatea, eul companiei.
Orice firma, chiar daca are dimensiuni mici, se bucura de o anumita imagine care reflecta identitatea creata si proiectata. De cele mai multe ori, practica romaneasca arata ca este vorba despre identitati rezultate mai degraba la intamplare, adesea ca urmare a pozitiei fizice a sediului, ca urmare a cunoasterii (sau nu) a investitorului, sau, in cazuri fericite, de pe urma recomandarilor orale, ca si garantie a serviciilor sau produselor de calitate oferite. Totodata, cele mai multe mici afaceri au nume neinspirate, greu sau deloc memorabile, rezultate din febra deschiderii de societati comerciale de la inceputul anilor ’90. Un nume de tipul RoxyComKaty, chiar daca cu rezonante afective puternice pentru familia care a detine afacerea (initialele sau primele silabe ale numelor copiilor si a altor rude), are extrem de putine sanse sa fie retinut de catre clienti si sa devina astfel un punct de reper.
Problemele comunicationale cu efecte directe asupra bunului mers al afacerii nu constau doar in alegerea numelui, a sediului (cum arata, unde este, ce comunica prin el insusi), ci se refera si la aspecte de gestionare interna a identitatii.
Relatiile publice interne… doar un mit in firmele mici ?
Procesul de relatii publice are menirea de a crea un climat de incredere si de simpatie in randul propriului personal, precum si in randul publicului extern. Relatiile publice sunt diferite de relatiile cu publicul, marketing sau publicitate. Una dintre cele mai cunoscute definitii este cea data de catre British Institute of Public Opinion : « Relatiile publice sunt un efort deliberat, planificat si sustinut, de a stabili si mentine intelegerea reciproca intre o organizatie si publicul ei. »
Trebuie retinut ca imaginea unei firme este data de suma imaginilor sale diferite. Fiecarei firme ii corespunde o tinta omogena pentru o realitate funtionala a intreprinderii. Increderea globala intr-o firma va depinde in final de echilibrul fiecareia dintre componentele imaginii sale.
Componentele imaginii unei firme sunt:
| Natura imaginii | Tinta | Baza |
| Interna | Personalul | Gradul de adeziune |
| Financiara | Comunitate economica si financiara | Aprecierea valorii intreprinderii |
| Tehnologica | Mediul profesional | Estimarea competivitatii si a perspectivelor firmei |
| Produs | Consumatori
Clienti |
Increderea lor in semnatura intreprinderii si in promisiunile produsului |
| Publica | Marele-public
Mass-media Puterea publica Liderii de opinie |
Opinia lor despre inserarea firmei si despre contributia sa la interesul general |
Aceste componente sunt general valabile pentru toate tipurile de afaceri, dar, din punctul de vedere al importantei, ele au influente diferite, in functie de marimea si specificul fiecarei firme. De aceea, imaginea trebuie coerent gestionata la nivelul oricarei afaceri.
In ce masura putem vorbi despre necesitatea relatiilor publice interne la nivelul unor firme de mici dimensiuni, indiferent ca sunt sau nu bazate pe relatii de familie ?
Am aratat mai sus necesitatea comunicarii reale in cadrul firmelor de familie, pentru bunul mers al afacerii dar si pentru construirea unei identitati coerente a companiei, generatoare de imagine organizationala eficienta. Diversele modalitati comunicationale de depasire a obstacolelor care apar in cadrul relatiilor dintre angajati reprezinta fundamentul relatiilor publice interne. Acestea trebuie intelese ca un instrument de gestionare strategica a firmei, indiferent de marimea acesteia. Misiunea comunicarii interne o reprezinta crearea conditiilor necesare unei bune realizari a obiectivelor generale ale firmei. Astfel, principalele aspecte care se urmaresc sunt, de regula, urmatoarele :
- motivarea personalului ;
- coerenta actiunilor ;
- schimbarea comportamentelor si a mentalitatilor ;
- ameliorarea activitatilor si a productivitatii.
Poate parea insa pretentios sa vorbim despre relatii publice interne la nivelul unor firme de dimensiuni mici si foarte mici. Si totusi, daca tinem cont de faptul ca exista mereu conflicte interne, ca acestea au nevoie sa fie rezolvate, se ajunge la concluzia ca prin comunicare, se valorizeaza interlocutorii si astfel, se poate da un loc in firma pentru fiecare. Iar acestea au ca efect integrarea interlocutorului si intarirea coeziunii grupului. Comunicarea nu este panaceul tuturor problemelor, dar poate ajuta intr-o mare masura.
De exemplu, cei cinci asociati care conduc barul « Odd Dwellers », o mica afacere din Bucuresti (Daniela Braniste, 24 de ani ; Avramov Bogdan, 27 de ani ; Maniga Claudiu, 28 de ani ; Kolosi Maria, 25 de ani ; Busu Claudiu, 30 de ani), recunosc azi, la doi ani de cand au infiintat firma, ca au invatat intuitiv ca pot rezolva diferendele dintre ei doar prin comunicare. Cu o investitie initiala de 13000 de dolari imprumutati, afacerea celor cinci a pornit in 2001 din dorinta asociatilor de a face un loc pentru prieteni, cu un decor aparte (pe pereti sunt mastile din lut chiar ale proprietarilor) si cu un slogan simplu : « Fii pregatit sa nu mai pleci… ». Intreprinderea in sine era temerara, nici unul dintre ei nemaiavand experienta in domeniu si tinand cont de si varsta lor. Dat fiind specificul afacerii, asociatii si-au dat seama ca au nevoie de eforturi de imagine, pe care le-au facut in masura posibilitatilor : reclame la Prima TV, fluturasi stradali, distributie de pliante la Festivalul Berii si la licee, aparitii pe site-uri ca sapteseri.ro etc.
Dar faptul ca au neglijat partea de relatii publice interne, ca si lipsa de planificare a activitatilor, au dus la probleme importante. Cu o imagine armonioasa la exterior, de echipa sudata, cei cinci au parte adesea de « sedinte cu scantei »… Desi au trecut prin atat de multe impreuna (ei singuri au facut decoratiunile, au invatat chiar cum se pregateste ipsosul) si sunt vechi prieteni, faptul ca nu au facut distinctie intre vechea relatie de amicitie si cea noua de afaceri, a dus de la probleme comunicationale, de planificare si de stabilire a sarcinilor fiecaruia. Iar toate acestea se reflecta in faptul ca unii vor sa renunte.
Rezulta deci, ca regula generala, necesitatea definirii unei strategii sau punerea ei in valoare, atunci cand exista in faza incipienta. Minime reguli comunicationale (de politete, de ascultare, de pastrare a consensului la exterior) si actiuni de intarire a echipei (team building) sunt obligatorii, chiar si pentru firmele foarte mici – ceea ce determina primul pas, si cel mai important : definirea obiectivelor (atat generale, cat si particulare).
Sursa: scritube.com
Va recomandam:






