Moartea visului economic american

Publicat in Nov 4, 2009 in News | 0 comments

Actuala criză financiară internaţională era în formare de multă vreme, iar istoria sugerează că perioada de refacere va fi lungă şi dureroasă, similară cu cea dintre anii 1914 şi 1945.

După încheierea Războiului Rece, lumea a rămas cu o singură superputere – Statele Unite – şi o singură ideologie majoră, capitalismul. Preşedintele George Bush (tatăl) aprecia că lumea trebuie să înveţe „calea americană“. „Ştim ce funcţionează. Pieţele libere funcţionează“, declara el. Iar pieţele libere s-au extins timp de două decenii, ajungând chiar şi în China, pe lângă fosta URSS şi India. Creşterea rapidă care a urmat a contribuit la reducerea spectaculoasa a sărăciei din China şi India, deşi în multe alte ţări ex-sovietice există încă nostalgii legate de sfera de influenţă a Moscovei.

Dar, comentează „The Guardian“, era inevitabil ca globalizarea să intre în criză, iar ceea ce am experimentat în ultimii doi ani este doar începutul.

Americanii îşi consumă din nou economiile şi se îndatorează pentru a cumpăra lucruri pe care nu şi le permit, în timp ce exporturile Chinei ating niveluri-record. Din perspectivă istorică, acesta este un semn că dezechilibrele globale s-au întors. Schimbările politice combinate cu o revoluţie tehnologică au produs întotdeauna frământări. A doua revoluţie industrială, spre exemplu, care cuprinde cinematograful, curentul electric, automobilul şi avionul, a modificat echilibrul de puteri din secolul 19.

Tehnologia digitală şi ştiinţele biologice sunt motoarele celei de-a treia revoluţii tehnologice. Insensibile la primele fisuri de la periferia sistemului – crizele din Mexic, Thailanda, Coreea de Sud -, economiile dezvoltate s-au simţit în siguranţă, motiv pentru care au continuat să asigure credite facile, care au contribuit la atingerea unui nivel-record al datoriei. „Pieţele libere“ au avut brusc nevoie de intervenţii etatiste masive pentru a nu intra în colaps.

Această primă criză sistemică, în pofida „semnalelor pozitive“, este departe de a fi rezolvată. Bancherii şi finanţiştii exercită presiuni imense pentru a fi lăsaţi să-şi vadă de treabă exact cum au făcut-o şi până acum. Publicul sărăcit, pe de altă parte, exercită şi el presiuni mari pentru reglementarea strictă a industriei financiar-bancare. Actualul preşedinte al SUA, Barack Obama, precum şi alţi lideri occidentali par să favorizeze un compromis.

Dar dacă la baza crizei stă dezechilibrul antrenat de goana pentru profituri mai mari, o reformă adevărată ar implica mărirea salariilor reale în Occident, astfel încât consumatorii să nu mai fie dependenţi de credit. Aceasta înseamnă schimbarea raportului între forţa de muncă şi capital, precum şi regândirea modelului acţionarial al capitalismului. Condiţii utopice, spun unii, în condiţiile în care guvernele nu prea mai pot fi deosebite de instrumentele marilor interese financiare, care nu vor aşa ceva.

Criză prelungită în Spania
Băncile spaniole nu pot să recunoască adevărata dimensiune a pierderilor lor, situaţie din cauza căreia economia Spaniei, a cincea din Europa, riscă să rămână în criză de timp de mai mulţi ani. Potrivit Moody’s, aceste bănci au acoperit sub jumătate din pierderile estimate la 108 miliarde de euro, iar în baza ritmului actual de acoperire ele vor avea nevoie de cinci ani pentru a scăpa de respectivele pierderi. Şi Fondul Monetar Internaţional estimează că Spania nu va depăşi criza nici anul viitor. Spania are cea mai mare rată a şomajului din spaţiul UE – 19%, iar economiştii nu văd o soluţionare rapidă a acestei probleme.

Sursa: contidianul.ro

Va recomandam:



Leave a Reply